Despre Lica Pavel

Biografia oricarui scriitor incepe cu data nasterii. Biografia acestuia incepe cu data in care scriitorul si-a eliberat sufletul dand dovada de curaj cand o putere mai mare ca el a cerut-o; atunci cand Tara a avut nevoie: 22 decembrie 1989.
citeste mai mult

Mangaierea poetului

Cu ochii cautand fantani in cer,
Pe drumul prabusit mereu de ani,
Nu vad decat un zbor printre castani
Ce-aduce jaru-imblanzitor de ger.
In zborul tau mi-arati un adevar
Ce-l porti cu-n zambet prins de curcubeu:
Pe drumul meu, mai sunt inca un zeu
In visul pur al unei flori de mar.

Calator prin Dobrogea

Inaintea plecarii intr-o calatorie prin tara ori aiurea, nu obositi a va indrepta mai intai spre izvorul credintei din Betleemul nostru, acolo unde s-a nascut crestinismul la romani: pestera Sfantului Apostol Andrei, aflata intre Dunare si Mare, aproape de piatra de hotar a intrarii noastre in istorie ca popor de vita nobila, Monumentul triumfal Tropaeum Traiani.

Caci acest monument, inchinat zeului Marte Razbunatorul, din porunca imparatului Traian, dupa ultimul razboi cu dacii, se inalta pe pamant sfintit de intaiul chemat la apostolie care, cu circa patru decenii inainte, isi avusese lacas aproape de locul bataliei, intr-o pestera ascunsa in paduri.

Fratele lui Simion Petru din Betsaida Galileii a ajuns pe meleagurile noastre dupa sinodul apostolic din anul 50 in a doua calatorie misionara, reusind sa-i determine pe inchinatorii lui Zamolxe sa-si invaluie sufletul in vesnica lumina a Mantuitorului Iisus Hristos.

Aici, unde Ovidiu ii lauda pe daci, plangandu-si in acelasi timp soarta si gingasa iubire care i-a adus exilul, Apostolul Andrei ii invata pe localnici sa gaseasca, printr-o altfel de iubire, mai inalta si pura, calea, adevarul si viata.

Astfel ca neamul romanesc se va naste in credinta in Mantuitorul, nasit fiind de Andrei. Andrei a purtat cuvantul lui Hristos in asezarile din Delta Dunarii, a intemeiat comunitati crestine la Histria, Tomis, Callatis si-n alte locuri din marea Dacie. Salas isi gasea in grote, linistea in paduri. Traditia si izvoarele scrise fac marturisire ca a locuit intr-o pestera pe Valea Casimcei, apoi intr-o grota din Stanca Apei Negre unde se afla acum izvorul luminii create de om: Centrala Nuclearo-electrica Cernavoda.

Dar cel mai cunoscut si primul lacas de cult din Romania este o pestera ce poarta numele Apostolului, in apropierea comunei Ion Corvin.

Pestera insasi, in trupul pamantului fiind, este semn de perenitate, caci si Adam, care din lut s-a nascut si in lut s-a intors, ramane nemuritor prin pamantul lui Dumnezeu.

Prima biserica naturala a romanilor orientata, evident, cu fata spre soarele-rasare, are doua incaperi: pronaosul, unde exista si un pat cioplit in stanca (pe care se odihnea Apostolul) si naosul, innobilat cu o turla inaltata in 1993 de un fost monah – preacuviosul Nicodim, trecut in lumea dreptilor.

Frumoasa fatada a pesterii a fost reconstituita tot atunci, dupa modelul celei din 1943, cand oameni credinciosi si intelepti au inteles sa dea cinstirea cuvenita pesterii redescoperite. Redescoperita fiindca vremea si vremurile n-au crutat locul sfant unde se asezasera sihastrii. Stapanirea otomana de mai bine de patru veacuri dupa pierderea Dobrogei de catre Mircea cel Batran si stapanirea comunista au aruncat pestera in ruina si profanare, ea fiind folosita intr-o vreme chiar ca staul pentru oi.

In apropierea pesterii sunt cele noua izvoare cu cea mai buna apa din Dobrogea, cautata pentru efectele curative chiar de sultani. In paraul format de izvoare a botezat Andrei primul crestin roman.

Si nu departe de aici, un gigant al poezie (care este de esenta tot divina) chemat de traditia crestina, a gasit un izvor ce-i poarta acum numele, ca si padurea botezata de localnici simplu si cu adoratie: EMINESCU. El venise aici la intalnirea cu Dumnezeu si cu parintii neamului sau.

Folclorul dobrogean, printr-o geniala, tulburatoare licenta poetica, ii aduce pe Decebal si Traian la schitul din tei sa asculte slujbele Apostolului:

La Schitul din tei
Crucea lui Andrei
Cine ca-mi venea
Si descaleca?
Venea Decebal
Calare pe-un cal
Sfintea ca-i gasea,
Cu ei ca-mi vorbea,
Dar nu se-nchina,
Nici cruce-si facea.
La Schitul din tei,
Crucea lui Andrei
Traian ca venea,
La slujba sedea,
Slujba asculta
Si ingenunchea,
Si nu se-nchina…/Pe murg calarea
Si calea isi lua,
La cetatea lui,
A Trofeului…

Istoriceste, vorbind, insa, Andrei plecase din aceste locuri inainte de confruntarea de la Adamclisi. Plecase si fusese considerat iscoada a dacilor in Imperiul roman, acesta fiind inca un motiv al rastignirii sale pe crucea in forma de “X” intr-un 30 noiembrie al anului ’87, cand Apostolul avea 90 de ani.

Un popor care-si incepe alfabetul cu A de la Andrei si-l incheie cu “X” de la crucea martirului Apostolului sau cu “Z” de la numele lui Zevedeu, tatal lui Andrei si-al lui Petru, celalalt apostol, amandoi jertfiti pe cruce intru Domnul, un popor care-si inchina Luceafarul cuvantului in Betleemul romanesc, un popor care se naste din simbioza daco-romana, nu poate fi decat un popor ales, cu un destin mesianic si profund ecumenic.

Veniti, dar, oameni buni, inainte de a pleca spre ale zari si inchinati-va in locul nasterii ca neam crestin dintru inceputuri si binecuvantat de Dumnezeu in a zidi nemurirea prin cuvantul eminescian. Caci triada Andrei – Adamclisi – Eminescu este sfanta treime a dainurii noastre pe intinsurile stravechii Dacii.

Leave a Reply


Fatal error: Call to undefined function show_subscription_checkbox() in /homepages/11/d423852027/htdocs/rounite-com/licapavel/wp-content/themes/wp-polaroid/comments.php on line 90